Introduction à la méthode de Léonard de Vinci

Valéry nu e un autor care «devine», ci care «este», alternanţa şi schimbările de accent în cadrul operei sale ajung să fie percepute abia prin raportarea la tendinţele diverse şi momentele succesive de cultură la care a participat. În încercarea timpurie închinată lui Leonardo, Valéry tratează nu un portret, ci o metodă, şi nu o metodă personală, ci una generală, o cale de acces către acel «loc central din care întreprinderile ştiinţei şi ale artei să fie la fel de posibile». Exegeza lui e teoretizantă, tipizantă, nu individualizantă